Bucurie, zambete, emotie, suspans, durere, lacrimi si confeti !

| 0 comments

Acest articol este scris de Andreea Ionut, dupa meciul de baschet de aseara, dintre CSM Oradea vs U Mobitelco Cluj. Dansa n-are blog, si ar fi pacat ca aceste cuvinte sa nu fie publicate undeva… Enjoy! Incurajati-o si voi sa-si faca blog, ca are talent… Nu ca mine :))

Sunt doar cateva dintre multele cuvinte care definesc seara de joi petrecuta de multi oradeni la Arena “Antonio Alexe” din Oradea.

A fost o seara de vis, o seara de neuitat pentru toti spectatorii care au luat parte la ultima partida din sezonul regulat al Ligii Nationale de Baschet Masculin disputata acasa de catre cea mai iubita echipa de baschet, CSM Oradea.

Geleria Leilor Rosii a oferit suporterilor un spectacol deosebit cu confetti. Dupa prezentarea echipei “U” Mobitelco Cluj-Napoca, toata sala s-a colorat in alb, iar in aer zburau purtate de emotiile si vibratiile tuturor, mici si mari bucatele de hartie iar zambetele se vedeau pe chipurile tuturor. Insa, in spatele acestui moment de neuitat, se ascund, timide, multe ore de munca, pregatire si organizare. Nici nu pot sa spun cate hartii s-au taiat, cate rani ne-am facut cu totii la degete din cauza foarfecelor si…da, durerile de spate de dupa trei sau chiar mai multe ore de taiat!

Ne-am intalnit cu doua zile inainte de meci pentru a confectiona confetti-ul, pentru a ajuta la crearea unei atmosfere de vis joi seara. Cred ca nu numai eu am fost uimita cand am vazut teancuri nesfarsite de hartii care urmau sa fie taiate. Acest lucru nu ne-a descurajat, ci mai mult, ne-a dat putere si forta psihica si fizica si ne-am apucat de treaba. Am reusit sa confetionam confetti pentru jumatate de sala. Am hotarat sa ne intalnim cu o ora inainte de inceperea meciului pentru a imparti pungile cu hartiute suporterilor veniti la meci. Zis si facut. Am alergat, am impartit, am taiat, am impachetat, am curatat totul dupa meci, ne-am bucurat, am strigat, am aplaudat…

Dar totusi…victoria a ocolit orasul Oradea de aceasta data. In locul bucuriei de la inceputul meciului si-au facut spatiu durerea si lacrimile. Nu spun dezamagire, pentru ca acest sentiment nu trebuie sa existe. Da, am muncit mult pentru aceasta seara desi victoria ne-a ocolit…

Dar, totul, absolut totul a meriat! Si nu numai pentru cele douazeci de secunde de bucurie si extaz de dinaintea meciului…

Totul a meritat pentru ca a fost facut din suflet, cu mult drag…iar galeria nu face acest lucru pentru a se auzi la televizor “Incredibil, ce galerie au cei de la Oradea!” sau alte laude..totul se face pentru ca echipa merita. Si merita mult mai mult decat atat, insa noi, facem ce ne sta in putinta pentru a le aduce recunostinta pentru tot ceea ce fac. Cred ca multa lume stie, crede, sau este sigura de faptul ca baietii munesc din greu la antrenamente si traiesc pentru acest sport, nu isi pot imagina viata fara el. Nu traiesc pentru glorie sau bani, traiesc pentru orele nesfarsite de antrenament, pentru calatoriile lungi cu autocarul, pentru nenumaratele perechi de bascheti pe care ii schimba, pentru petrecerile de dupa meci, pentru antrenorii pe care ii “urasc” dar ii apreciaza. Traiesc pentru felul in care se simt cuprinsi de bucurie in momentul in care dau ce au mai bun pe teren, traiesc pentru felul in care devin o familie impreuna cu echipa lor, traiesc pentru nenumaratele cantece care le trec prin cap in acele ore de antrenament. Traiesc pentru competitie, pentru prieteni, pentru antrenamente, pentru durere. Acestea sunt lucrurile care ii definesc, acestia sunt ei.

Nu cred ca e cel mai potrivit lucru de spus aici, dar am auzit multe critici la adresa lor dupa meciurile pierdute. Adevarul e ca, da, au pierdut, suntem tristi si cuprinsi de

durere. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii criticam sau sa spunem “Gata, nu mai merg la meci, si asa o sa piarda”. Nu. Trebuie sa intelegem faptul ca in cariera oricarui jucator si a oricarei echipe exista si oscilatii, momente mai putin bune, de decadere. Niciun sportiv si nicio echipa, oricat de bun sau buna ar fi, nu poate sa castige tot. Esecurile fac parte sport, si fara ele, sportul ar fi o monotonie continua. Trebuie inteles si faptul ca nu jucatorii vor sa piarda…adica e si absurd. Ei fac tot ce pot in acea zi si daca nu a fost sa fie…nu a fost. Si in aceste momente au mai multa nevoie de sustinerea noastra. Trebuie sa le demonstram faptul ca suntem alaturi de ei si la bine si la greu, ca ii sustinem si ca suntem increzatori in ei.

De aceea, va invitam sa luati parte la primele doua meciuri din play-off, sa le deomstram baietilor faptul ca suntem mereu alaturi de ei, ca ii sustinem si ca le suntem recunoscatori pentru toata munca depusa si pentru cinstea adusa orasului nostru!

Aici si filmuletul facut de mine, ca sa vedeti in cateva minute despre ce e vorba in articol…

Leave a Reply

Required fields are marked *.