Catelusa mea, un model de viata pentru mine !

| 2 Comments

Pana acum cateva zile am trait 11 ani si jumatate alaturi de o fiinta pe care am iubit-o si o iubesc in continuare enorm de mult. Aceasta fiinta este catelusa mea de rottweiler, care este un model de viata pentru mine. Din pacate a murit fiindca a fost batrana si bolnava, dar sunt sigur ca acum e intr-un loc mai bun si ma vegheaza de acolo.

Sigur multi dintre voi considerati cainele ca si o fiinta inferioara si nu concepeti sa invatati de la el/ea, dar eu va contrazic si pot sa spun ca am invatat multe de la catelusa mea.

Datorita ei am invatat sa fiu mai responsabil, am invatat sa fiu mai bun, am invatat sa fiu mai puternic, am invatat ca trebuie sa invat din greseli, am invatat sa ma folosesc de personalitatea si vointa pe care le am. La ultima chestie recunosc ca mai am de lucrat.

Catelusa mea a fost foarte cuminte si nu a muscat pe nimeni niciodata. Ataca doar daca ii ziceam eu. Binenteles, am dresat-o cand a fost mica, dar pentru ea a contat mai mult ca a fost iubita si a fost ingrijita cum trebuie. Asta e aviz celor care zic ca rottweilerii sunt rai.

Ce sa mai zic de personalitate. Avea un caracter special si s-a tinut de el pana in ultimele zile din viata. Cei mai multi oameni din lumea asta dovedesc pe zi ce trece ca n-au personalitate sau ca nu se stiu folosi de ea si ii copiaza pe altii.

Ea avea o vointa de invidiat pentru ca in acesti 11 ani si jumatate a trecut prin foarte multe printre care: a avut opt pui din care i-au murit sapte, o operatie cu ajutorul careia i s-a scos o tumoare mamara, septicemie, o operatie dupa care i s-a scos aparatul genital si o operatie dupa care i s-au scos trei tumori mamare. Din pacate, ultima a fost acum doua luni si n-a rezistat foarte mult dupa, din cauza ca organismul nu mai era ce-a fost o data. Ideea era ca mi-a demonstrat ca daca ai vointa poti sa treci peste orice, binenteles, daca te si ingrijesti intre timp. Cred ca daca era om, pana acum era miliardara.

Poate daca as fi avut grija mai tare de ea cand a fost mai tanara, traia si acum, dar n-are rost sa ma invinovatesc pentru ca era si batrana (11 ani jumate = 80 ani la oameni). Trebuie sa mergem mai departe si sa invatam din greseli.

Va sugerez sa va respectati animalele, sa aveti grija de ele pana la capat daca v-ati pornit la drum, sa nu le subestimati niciodata si sa invatati de la ele. Chiar daca omul este superior eu zic ca putem invata foarte multe de la ele. In special faptul ca ele ne sunt fidele pana la capat. Ele nu ne tradeaza nici daca nu stiu ce le facem.

Te iubesc catelusa mea! Odihneste-te in pace!

expozitiehera.jpg
poza din 2009

2 Comments

  1. Pingback: 22 noiembrie 2011

  2. Mi-ar face placere sa stiu ca au citit cativa macar randurile de mai sus . Pentru ca ar avea ce sa invete . Sau ar trebui . In timp ce citeam , am simtit exact trairile tale. Tot in 2011 , dar in decembrie, ne-a murit si noua catelusa, dobermanita , tot dupa 11 ani . E groaznic, cand esti pus in fata faptului implinit , si efectiv stii ca nu mai ai ce sa faci. Cred ca as putea scrie o carte despre bucuriile reciproce traite . A fost tratata exact ca un membru al familie . Probabil suna exagerat pentru unii , dar , intr-adevar , este exact oglinda stapanului . Si daca stai putin sa judeci, iti dai seama de foarte multe lucruri . Si da, e o mare responsabilitate, cum zici , trebuie sa mergi pana la un capat daca te-ai inhamat la asta, dar cu certitudine, satisfactiile sunt pe masura. Si nu vei regreta niciodata !!! Felicitari pentru frumoasele randuri .

Leave a Reply

Required fields are marked *.