Ce-a insemnat primul an ca si tatic pentru mine !

| 1 Comment

Si uite ca a trecut un an de zile (si doua luni imediat) de cand sunt tatic. Anul 2013 a fost unul slabut si trist pentru mine, dar din punctul asta de vedere a fost foarte bine si cred ca este lucrul care m-a tinut sus, m-a tinut tare.

In acest am realizat, ca nu doar eu contez, in acest an m-am schimbat foarte mult fata de cum am fost. Si inainte am avut responsabilitati, dar ca acum fiica-mea mi le-a pus intr-o oarecare ordine. Cel mai important lucru e ca am invatat sa am rabdare, cat de cat. Inca mai am de lucrat la capitolul asta, dar sunt deja cativa pasi inainte.

Fiica-mea e tot ce mi-am putut dori pe lumea asta, pe langa a mea. N-am crezut ca o femeie/fata, poate sa ma inmoaie in felul asta. E pur si simplu adorabila. Toata lumea imi zice, ca e o bucata desprinsa din mine si asta ma face si mai mandru. Mai ales, cand am auzit prima data cuvantul “tata”. Si mai nou il aud tot mai des!

Intr-un an s-au intamplat foarte multe, de la botez, pana la prima aniversare, primul tort din cele foarte, foarte multe, care urmeaza. In acest an am realizat multe impreuna. Am invatat sa schimb scutece (ceea ce inainte de avea copil a fost o provocare pentru mine), am reusit ceea ce nu reusesc foarte multi tati de pe lumea asta, si anume sa adoarma cu mine, sa stea cu mine o zi intreaga, fara sa planga dupa mama, am mers doar noi afara, de multe ori (in parc, in sat, la mall) samd. N-am avut prea multe nopti albe, pentru ca noptile le dormim cum trebuie si nici nu m-am enervat niciodata, cand s-a trezit noaptea. Cred ca e singura fiinta, la care nu ma enervez, daca ma trezeste noaptea (e un defect, recunosc). Eu fiind si fotograf i-am facut o droaie de poze in acest an si pot sa zic ca ma inspira in acest domeniu. Pun mult mai mult suflet, cand ii fac ei poze, decat in general. Noi trei, ca si familie am facut impreuna si un shooting foto special de familie, si pentru care ii multumesc lui Marius Bulzan. Cadrele sunt extraordinare. La 1 an si doua luni noi aproape stim sa ne facem treburile in olita. Cred ca in curand renuntam la scutec (binenteles e mai mult aportul sotiei aici). Incepem sa avem “fite” de domnisoara, dar cu rabdare si perseverenta vom scapa de ele cat de curand. Nu ma pot enerva pe ea niciodata, indiferent, daca uneori “intrece masura”. De aia suntem parinti, ca sa avem rabdare si sa o educam. Sa nu uitam nici de dintisori, pentru ca avem deja sase si nici de faptul ca mai avem putin si mergem singuri! Ma repet, sunt cel mai fericit tatic din lume!

Cu ea prin preajma simt ca nu mai conteaza aproape nimic si aproape nimeni (cu exceptia a catorva din familie). Va sfatuiesc sa fiti calmi in preajma copiilor, sa petreceti cat mai mult cu ei, sa lasati orgoliul de barbat si sa va ocupati de copii asa cum trebuie, asa cum simtiti voi. O sa vedeti diferenta in timp. Nu tineti cont de parerea celorlalti barbati, care nu stiu ce inseamna acest lucru. Eu unul sper sa invat si sa gatesc, o data cu cresterea ei. Nu stiu daca o pot refuza, daca imi va cere sa-i gatesc ceva si de aceea. Si va mai dau un sfat: respectati-le intimitatea la copiii vostri. Nu puneti toate pozele pe retelele de socializare (in puta goala, pe buda si in tot felul de ipostaze). Nu e ok deloc.

Articole Relevante:

Cand auzi prima data cuvantul “tata” de la copilul tau e cea mai tare senzatie !

De ce nu sunt de acord cu bonele?

Copilul te face mai puternic, te schimba pur si simplu !

Senzatia de a fi parinte e ceva unic !

One Comment

  1. Felicitari si te admir pt felul in care gandesti,mi-as dori ca mai multi tati sa-ti ia exemplul si sa inteleaga ca un copil nu e doar responsabilitatea mamei,ca se pot descurca si ei la fel de bine sau poate chiar mai bine decat mama,asa pot simti legatura puternica “parinte-copil”.Tine-o tot asa!

Leave a Reply

Required fields are marked *.